Verba volant

 Recunosc tot. Am fantezii cu Baudelaire, dar il tradez cu Camil Petrescu. Intr-un pat al lui Procust in care vreau sa aliniez tot dupa versurile din talpi, ochi si lacrimi.

Fii sfidator, loveste-ma cu un poem arid, fara rime.
Fii gentilom cand stii sa pasesti in prezent.

*   *   *

Uneori rad.
Uneori nici nu mai am forta sa plang.
Uneori as vrea sa simt mai putin.
Uneori scoicile care imi inteapa talpile sunt cea mai blanda mangaiere.
Uneori eu nu ma mai recunosc,
Undeva intre lumini si ganduri e o tornada.
Alteori as vrea sa fug unde valurile doar mi-au fost martore,
Unde doar cerul sta deschis si asteapta
Un alt arc de lumina
Un alt abis de sperante inutile.
Cele mai simple suflete nu au cuvinte,
Si uita ce au fost si ce esti
Doar sa te impinga in prezent.

Azi, noi si marea.